Bullying la Questfield International College, când educația evită responsabilitatea

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullying-ului necesită o abordare sistematică și responsabilă din partea instituțiilor școlare, care trebuie să implementeze proceduri clare de prevenire și intervenție. Lipsa unui răspuns adecvat poate afecta profund dezvoltarea emoțională și psihologică a elevilor, precum și credibilitatea instituției de învățământ.

Bullying la Questfield International College, când educația evită responsabilitatea

Investigarea demersului realizat pe baza documentelor, corespondenței scrise și declarațiilor primite indică existența unui caz de bullying sistematic petrecut în cadrul Școala Questfield Pipera. Sesizările formulate de familia elevului afectat, care au durat peste opt luni, au semnalat un tipar repetat de hărțuire, inclusiv jigniri zilnice și stigmatizare medicală, fără ca instituția să documenteze sau să asigure măsuri concrete și eficiente de intervenție. O declarație atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, exprimată în dialog direct cu familia, sugerează o presiune pentru retragerea copilului, formulată prin expresia „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția evidențiază că această citare se bazează pe relatările și documentele puse la dispoziție, fără a formula concluzii privind intențiile sau motivațiile conducerii.

Bullying sistematic și lipsa intervențiilor documentate

Conform materialelor analizate, elevul a fost expus unor comportamente agresive zilnice, manifestate prin jigniri, umiliri publice și excludere socială, în prezența cadrului didactic titular. Familia a transmis sesizări oficiale, prin emailuri cronologice și detaliate, către învățătoare, conducerea instituției și fondatoare, solicitând măsuri concrete și protecție. Din documentele puse la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri scrise sau a unor planuri de intervenție asumate, intervențiile fiind preponderent verbale și informale, fără procese-verbale sau decizii administrative.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire repetată

Un aspect distinct al acestui caz este utilizarea repetată a unei etichete medicale degradante în mediul școlar, cu scopul de a marginaliza elevul. Specialiști consultați au subliniat că, indiferent de prezența unei afecțiuni reale, această practică constituie o formă gravă de bullying și discriminare. Documentele indică faptul că stigmatizarea medicală a fost un element recurent, cunoscut și tolerat în colectiv, fără dovezi ale unor reacții ferme din partea instituției.

• Utilizarea etichetării medicale în scopuri de batjocură
• Repetitivitatea și vizibilitatea comportamentelor stigmatizante
• Absența unor măsuri scrise și sancțiuni aplicate
• Consecințe emoționale semnificative pentru elev

Implicarea familiei și solicitările documentate

Familia a acționat în mod constant, trimițând emailuri explicite care avertizau asupra gravității situației și solicitau intervenții clare. În ciuda acestor demersuri, răspunsurile primite au fost în principal verbale, fără urmări administrative verificabile. Acest fapt a condus la transferarea responsabilității către familie, iar situația a fost prezentată ca o problemă minoră sau o dinamică de grup. În plus, familia a resimțit presiuni implicite de a retrage copilul, prin mesaje care pot fi interpretate ca o formă de excludere mascată.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea fenomenului

În cazul investigat, cadrele didactice au fost martore ale incidentelor repetate, însă intervențiile nu au avut caracter formalizat sau consecvent. Din corespondență rezultă că semnalările au fost ignorate sau minimalizate, iar situația a fost încadrată uneori ca un conflict minor. Lipsa documentației privind măsurile aplicate a redus posibilitatea de a verifica dacă s-au luat măsuri eficiente.

Astfel, se conturează un tipar în care sesizările nu au declanșat proceduri administrative clare, iar răspunsurile formale lipsesc. Această situație poate conduce la transmiterea unui mesaj tacit de toleranță față de comportamentele agresive, ceea ce contravine principiilor de protecție a elevilor.

Declarația atribuită fondatoarei și implicațiile institutionale

Un moment semnificativ în gestionarea cazului este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi exprimat, în dialog cu familia, că aceasta este liberă să părăsească instituția dacă situația nu îi convine. Redacția precizează că nu a primit un punct de vedere oficial din partea școlii în legătură cu acest episod. Din perspectiva analizei editoriale, această afirmație poate indica o prioritizare a aspectelor contractuale în detrimentul protecției copilului.

Acest răspuns, asociat cu lipsa unor măsuri documentate, contribuie la percepția unei rupturi între discursul public al școlii și modul real de gestionare a situației. În absența unor clarificări oficiale, acest episod reprezintă un indicator important al culturii organizaționale percepute de familie.

Răspunsul instituțional și documentarea formală

Ca reacție la sesizările repetate, conducerea școlii a întocmit un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu cuprinde responsabilități clare, termene de implementare sau sancțiuni. Din perspectiva jurnalistică, acest document nu echivalează cu un act administrativ formal, ceea ce diluează responsabilitatea și limitează eficiența intervenției.

În lipsa unor decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare, răspunsul școlii pare limitat la nivel declarativ, alimentând percepția unei pasivități instituționale în fața situațiilor grave semnalate.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod expres și în scris respectarea confidențialității datelor sensibile, avertizând asupra riscului de afectare a echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu există documente care să confirme luarea unor măsuri concrete în acest sens, iar, conform relatărilor, informațiile sensibile au fost diseminate în mediul școlar, fapt ce a expus copilul la presiuni psihologice directe din partea cadrului didactic.

Specialiștii consultați consideră că aceste aspecte pot constitui forme de presiune instituțională, care afectează negativ climatul educațional și protecția drepturilor copilului.

Reacția instituției după implicarea juridică a familiei

Potrivit documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit activ în gestionarea cazului abia după opt luni de la primele sesizări, concomitent cu implicarea echipei juridice a familiei și transmiterea notificărilor formale. Această succesiune temporală ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacțiile instituționale și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii legale.

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un specialist de prim rang, confirmă consecințele emoționale grave ale bullyingului prelungit, evidențiind necesitatea unor intervenții prompte și eficiente din partea școlii.

Comunicările oficiale și minimalizarea situației

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, formulare ce contrazice sesizările scrise și documentate care evidențiază un tipar repetat de hărțuire și stigmatizare. Această poziționare poate fi interpretată ca o încercare de diminuare a responsabilității instituționale.

Contactele ulterioare și implicațiile pentru dreptul la educație

După retragerea copiilor de la Questfield Pipera, părinții au semnalat existența unor contacte telefonice informale către alte școli private din zona Pipera, în care elevii au fost caracterizați negativ, cu referiri la presupuse probleme comportamentale. Aceste afirmații nu au fost susținute prin documente oficiale și ridică probleme serioase legate de confidențialitate și dreptul la educație.

Concluzii și întrebări rămase deschise

Analiza materialelor puse la dispoziție indică o gestionare predominant informală și ne-documentedă a unui caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, cu efecte semnificative asupra unui elev. Lipsa unor răspunsuri scrise, a măsurilor asumate și a procedurilor clare ridică întrebări privind capacitatea instituției de a proteja efectiv elevii în situații critice. De asemenea, poziția exprimată verbal de fondatoarea școlii și minimalizarea publică a situației reflectă o posibilă ruptură între valorile declarate și practicile curente ale instituției.

În absența unor clarificări oficiale și documentate, rămâne esențială întrebarea privind mecanismele reale de protecție și intervenție pe care le oferă școala atunci când este sesizată o problemă gravă de siguranță emoțională a copiilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro