Casa Gheorghe Tătărescu din București: martoră a elitei interbelice și renaștere culturală ca EkoGroup Vila

În inima unui București al anilor treizeci, oraș aflat la răscrucea unei istorii tumultuoase, se înalță o casă care poartă în zidurile sale o memorie discretă, dar adâncă: casa lui Gheorghe Tătărescu. Nu doar un loc de locuit, ci o expresie materială a unei epoci, a unui om și a valorilor complexe ale unei elite în vremuri de schimbări politice și sociale profunde. O vilă modestă ca dimensiuni, dar riguroasă în proporții și detalii, care a trecut prin catastrofele istoriei și azi renaște ca EkoGroup Vila, un spațiu ce păstrează cu solemnitate și respect povestea unei Românii disparute.

Casa Gheorghe Tătărescu: spațiu al puterii discrete și continuitate contemporană

Gheorghe Tătărescu, figură controversată dar indiscutabil centrală în politica românească interbelică, și-a ridicat o casă ce reflectă echilibrul între viața publică tensionată și intimitatea familială. Reședința sa din strada Polonă, o vilă interbelică cu influențe mediteraneene și neoromânești, a fost martoră a deciziilor politice majore și a întâlnirilor între elitele epocii. În prezent, această clădire se regăsește în circuitul cultural ca EkoGroup Vila, un spațiu ce nu șterge trecutul, ci îl păstrează și îl reinterpretează cu demnitate.

Gheorghe Tătărescu: omul, politica și epoca

Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un personaj de o complexitate adesea evitată în discursurile iconizante ori condamnatoare. Jurist educat la Paris, cu o teză de doctorat despre regimul electoral românesc, Tătărescu s-a consacrat printr-o viziune pragmatică asupra guvernării și a reprezentării politice: votul universal ca fundament necesar pentru legitimitate. A fost membru marcant al Partidului Național Liberal încă din 1912, deputat după Primul Război Mondial, iar în anii ’30, înfruntând tensiuni politice interne și presiunea regală, a devenit prim-ministru în două mandate, între 1934–1937 și 1939–1940.

Ascensiunea și declinul său sunt paralele cu evoluția României din acea perioadă: de la democrația fragilă la dictatura regală, de la alianțe europene fragile la recul și cedări teritoriale dramatice, iar în final colaborarea dificilă cu autoritățile comuniste postbelice, care au dus la marginalizarea politică și detenția sa la Sighet. Tătărescu nu a fost nici erou, nici trădător în termeni simpli, ci o figură a compromisului, a responsabilității și a ambiguității în fața unor forțe exterioare și interne copleșitoare.

Casa ca prelungire a unei vieți publice și a unei mentalități personale

Casa lui Gheorghe Tătărescu, mai degrabă decât o vilă impunătoare, este o locuință ce exprimă, prin dimensiunea sa moderată și prin detaliile atent calibrate, o etică a puterii și a reținerii. S-a aflat pe strada Polonă, nr. 19, și a fost un spațiu în care viața politică și cea privată au coexistat sub semnul echilibrului. A fost locul unor conversații intense cu personalități ca Nicolae Titulescu, Martha Bibescu, chiar regele Carol al II-lea, păstrând un aer de sobrietate aristocratică fără a cădea în opulență.

Biroul prim-ministrului, amplasat discret la entre-sol, cu acces lateral și o sală de așteptare modestă, rămâne unul dintre cele mai elocvente simboluri ale acestei abordări. Funcția publică înscrisă în spațiu nu trebuia să suprasolicite dimensiunile casei, ci să se subordoneze acesteia, marcând astfel o filozofie asupra guvernării ca datorie mai degrabă decât ca afișare.

Arhitectura Casei Tătărescu: limbajul echilibrului și al culturii interbelice

Din punct de vedere arhitectural, vila reprezintă o sinteză rară pentru Bucureștiul interbelic: o combinație subtilă între stilul mediteranean și accentele neoromânești. Proiectul a fost inițiat de arhitectul Alexandru Zaharia și rafinat în etape ulterioare de Ioan Giurgea, asociatul său. Compoziția evită simetria rigidă, punând în valoare un echilibru viu între forme, proporții și detalii. Fațada se distinge prin portaluri inspirate de bisericile moldovenești, coloane filiforme realizate diferit, conservând o unitate stilistică fină.

Interiorul este un discurs atent calibrat. Lumină naturală abundentă pătrunde prin vitraje generoase, iar grădina din spate, retrasă de agitația urbană, evocă cu eleganță curțile mediterraneene, precum cele de la Balcic, atât de apreciate de elitele culturale. Această oază verde cu diferențe fine de nivel și placări din piatră naturală oferă un contrast delicat cu contextul urban vibrant.

Detalii artistice atent inserate aparțin sculptoriței Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și apropiată a soției premierului. Ea a realizat șemineul încadrați de o absidă neoromânească, un element uluitor ca semnificație și estetică, precum și ancadramentele ușilor, stabilind un dialog eterogen armonios între modern și tradițional. Apropierea de universul Brâncuși se resimte astfel palpabil în spațiul domestic, amplificând valoarea culturală a reședinței.

Arethia Tătărescu: cultură și discreție în umbra puterii

Arethia Tătărescu, cunoscută ca „Doamna Gorjului”, a fost un pilon esențial în conturarea sufletului casei și a profilului cultural al familiei. Nu o prezență ornamentală, ci un agent cultural activ, ea a susținut și a promovat meșteșugurile tradiționale oltenești, a fost implicată în binefacere și a facilitat revenirea lui Brâncuși în țară, sprijinind ansamblul de la Târgu Jiu.

Rolul său în proiectul arhitectural al casei – fiind beneficiara oficială în dosarele de autorizare – reflectă grija pentru o imagine coerentă, echilibrată, în care opulența era evitată. Sub vigilența sa, vila a căpătat acea sobrietate intelectuală, în care calitatea și armonia primează asupra efervescenței vizuale sau a mărimii nejustificate.

Ruptura comunistă: marginalizare și degradare simbolică

Odiseea Casei Tătărescu după 1947 oglindește prăbușirea politică a proprietarului său. După arestarea forțată a lui Gheorghe Tătărescu în 1950 și închiderea sa la Sighet, casa a fost privată de sensul inițial, devenind un imobil golit de rol cultural și politic, supus intervențiilor inconsecvente ale regimului comunist. În deceniile următoare, lipsa politicilor coerente de conservare a subminat calitățile originale ale vilei, iar gestionarea ei în cadrul naționalizărilor a accentuat prăbușirea arhitecturală și simbolică.

Deși nu a fost demolată, degradarea lentă a detaliilor – feroneria patinată, parchetul de stejar, ușile sculptate – a fost inevitabilă. În paralel, memoria lui Tătărescu și a elitei interbelice a fost înlocuită cu retragerea și stigmatizarea lor politică, iar casa rămânea un martor mut al unei lumi demult apuse.

Controverse post-1989 și pași spre vindecare

După căderea regimului comunist, Casa Tătărescu a intrat într-o perioadă tulbure marcată de încercări contradictorii de recuperare. Proprietarul din anii ’90, Dinu Patriciu – arhitect și figură controversată – a produs intervenții masive la interior, modificând spațiul și finisajele originale într-un mod criticat dur de specialiști și presa de profil. Deschiderea temporară a unui restaurant de lux în interior a fost percepută ca o încălcare brutală a sensului inițial și un gest de neînțelegere a patrimoniului.

Ulterior, o societate britanică a preluat imobilul și a promovat o restaurare mai atentă, readucând inovațiile arhitecturale inițiale semnate de Zaharia și Giurgea în prim-plan. Această curbă a erorilor și corecțiilor reflectă complexitatea și dificultatea integrării moștenirii istorice în noile realități.

Prezentul: EkoGroup Vila, continuitate și responsabilitate

În forma contemporană, vila este cunoscută sub denumirea de EkoGroup Vila, evocând cu sobrietate și respect o continuitate fără rupturi artificiale. Această transformare nu este o simplă rebranding, ci un gest de responsabilitate culturală, care asigură un acces public reglementat, bazat pe evenimente și programări atent calibrate.

În acest spațiu, zidurile și detaliile păstrează toate amprentele unei epoci și ale unei biografii complexe, iar vizitatorul este invitat să traverseze, printr-un itinerar arhitectural și simbolic, un secol de istorie românească.

• Casa păstrează și evidențiază detaliile originale: feroneria din alamă patinată, parchetul de stejar masiv, ușile sculptate,
• Restaurarea urmărește respectarea proporțiilor și relației dintre interior și grădină,
• Biroul lui Gheorghe Tătărescu rămâne un simbol al unei viziuni etice asupra puterii,
• EkoGroup Vila devine astfel un nod între memoria istorică și viața culturală contemporană cu acces controlat.

Acest demers face din vila de pe strada Polonă nu doar o relicvă, ci o arhitectură vie, o „memorie de piatră” activă și în dialog cu prezentul.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, de două ori prim-ministru al României în perioada interbelică, cu un rol major în viața politică, economică și diplomatică a timpului său. Cariera sa a traversat momente de modernizare și compromis politic, până la marginalizarea sub regimul comunist.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României, nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului românesc din secolul XIX.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa combină elemente stilistice mediteraneene cu accente neoromânești, rezultatul unei colaborări între arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, completată de intervențiile artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu, soția prim-ministrului, a fost beneficiara oficială a proiectului și a vegheat asupra coerentei estetice și culturale, influențând atent echilibrul dintre sobrietate și rafinament.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Astăzi, casa funcționează ca un spațiu cultural sub numele de EkoGroup Vila, păstrând identitatea istorică într-un context contemporan, cu acces controlat pentru evenimente și vizite, respectând astfel destinul său de arhitectură a memoriei.

Vizitarea acestei reședințe impune o abordare atentă și coerentă, departe de clișee și superficialitate. Casa Gheorghe Tătărescu, acum EkoGroup Vila, invită la o reflecție profundă asupra legăturii între spațiu, istorie și responsabilitate contemporană. Pentru cei preocupați de memoria politică, de patrimoniu și de arhitectura interbelică, această clădire rămâne o lecție oferită în tăcere, prin materiale, proporții și atmosferă.

Accesul este permis exclusiv pe bază de bilet, în funcție de programul cultural organizat, iar pentru detalii și disponibilitate, publicul este invitat să contacteze echipa EkoGroup Vila.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.